dar cu noi, cu noi cum ramane?

aproapeimposibil — Tue, 13 May 2008 23:38:57 +0000

Eu vad o generatie noua in Romania, o generatia care a trecut prin multe schimbari, tineri care asteapta ceva de la Viata , care asteapta sa raspunda la intrebarea care striga de secole undeva in spatele fiecarei generatii : Bun, dar cu noi cum ramane??
Poate ca pana acum am privit la aceasta generatie ca la ceva care nu are prea multe cuvinte de spus, dar ea a fost aici numai ca noi nu am fost atenti, am uitat ca totul se schimba. Poate este o generatie de tineri care tie personal nu iti place, dar cel mai usor este sa nu iti placa, iar in aceasta neplacere, inevitabil tu esti destept iar el este prost. Intr-un anume fel ne situam intre cele doua extreme care cauta Adevarul, intre calau si judecator, toate in acelasi timp.
Daca ar fi sa privim putin in trecut am vedea ca urmele trecutului pe care mergem adeseori ca si tineri sunt pasii parintilor nostri care au fost niste sfintii pe aceste pamanturi, care si au trait viata cu o mare tragedie istorica, oameni care au mancat paine si parintilor nostril le-au fost parinti. Dar in acelasi timp in societatea in care traim exista o dihotomie, exista batani si tineri. Toti cei care apar la televizor sa ne dea noua sfaturi dintre cele mai diverse si sa ne ofere exemple demne de dispret sunt batrani, incearca sa ne minta pentru ca ei considera ca tin adevarul, incearca sa ne spuna cate ceva dar nu pot sa se exprime, au cateva legaturi primejdioase si murdare cu trecutul si in acelasi timp ne dau lectii de viata, lectii pe care daca le-am urma am ajunge la fel de batrani si de tristi precum cei care sunt mai primejdiosi ca gandacii din bucataria bunicii mele.
Oamenii trecutului sunt pe cale sa se dizolve intr-o lume pe care doar ei o cunoscu si o stiu pentru ca au trait-o din plin. Cei care au trait glorios pasind mereu si mereu chiar daca le-a fost frig sau au patimit la fiecare pas, spre a le fi un indrumar pentru cei ce vor veni dupa ei sau care au imbatranit doar pentru ca nu au stiut cum sa imbratraneasca la fel cum betivul e beat pentru ca nu a stiut sa bea.
Exista o generatie noua care vrea sa traiasca cu adevarat, care vrea o Romanie noua, care vrea bani cinstiti, care stie limbi straine, care n-are nevoie sa mita pentru a ajunge la putere, care stie sa citeasca, sa zambeasca, sa ceara ajutorul Cerului, care se multumeste cu cat are, care asculta muzica cu difuzoarele la maxim, care merge in locuri nemaiumblate, care alearga prin parcuri, urca muntii si se coboara in mare, care stie sa iubeasca si sa se nemureasca.

Suntem tineri si avem asteptari si vise de la aceasta tara la fel cum au avut si cei pe ale caror urme pasim astazi. Stim ca aici la noi acasa unele vise ne sunt furate, dar traind intre neplaceri si insatisfactii ajungem sa ne uscam sufletul, sa nu mai avem nici un pic de entuziasm care sa transforme conditia in care suntem, nimic care sa ne incate si sa ne faca mai frumosi, nimic care sa ne ofere pasiunea ca traim emotia pozitiva a vietii insasi.

Continua sa vibrezi cu aceiasi intensita si incearca sa raspunzi singur la intrebarea daca Viata este in alta parte sau viata adevarata este aici… la tine acasa.
Noi asteptam sa schimbam ceva in Romania crezand ca altii o sa hotarasca pentru noi. Cand anume si ce anume? Noi suntem si vrem sa traim frumos, atat.

Aproapeimposibil's Weblog

dar cu noi, cu noi cum ramane?